D390 — Declarația recapitulativă

D390 este declarația prin care raportezi tranzacțiile pe care le-ai avut cu firme din alte state ale Uniunii Europene. Denumirea oficială este Declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare. Articolul acesta îți arată ce intră în ea, cine trebuie să o depună, cum o generezi în ContApp și de ce codul fiscal al partenerului este piesa cea mai importantă.

Unde găsești: Declarații ANAF → Declarații TVA → D390 — contabilitate.contapp.ro/declaratii/d390

Ce raportează D390

„Intracomunitar” înseamnă, pe scurt, „între două state ale Uniunii Europene”. D390 se ocupă exclusiv de aceste operațiuni: vânzări către firme din alte state ale Uniunii, cumpărări de la ele, servicii prestate și servicii primite.

Ce nu intră în D390:

operațiunile cu parteneri din România — acelea se raportează în D394;
operațiunile cu parteneri din afara Uniunii Europene, adică exporturile și importurile propriu-zise;
vânzările către persoane fizice din alte state ale Uniunii — regulile pentru ele sunt altele.

Ca și D394, D390 este o declarație informativă: nu plătești nimic pe baza ei. Rolul ei este să spună autorităților fiscale cu cine ai lucrat și cât.

De ce e importantă

Statele Uniunii Europene își compară reciproc declarațiile. Există un sistem comun în care fiecare stat încarcă ce au declarat firmele lui, iar declarațiile se potrivesc două câte două: dacă tu declari că ai vândut mărfuri de 5.000 de euro unei firme din Germania, autoritatea germană se așteaptă ca firma respectivă să fi declarat o achiziție de 5.000 de euro de la tine.

Când cele două declarații nu se potrivesc, apare o discrepanță, iar ANAF îți poate cere lămuriri. De aceea D390 este una dintre declarațiile care produc cele mai multe solicitări de clarificare — nu pentru că e greu de completat, ci pentru că se verifică automat, la nivel european.

Cine depune D390

Aici e o particularitate care surprinde mulți utilizatori. D390 nu o depun doar plătitorii de TVA. O depun două categorii de firme:

Cine	Situația
Firmele înregistrate în scopuri de TVA	Colectează și deduc TVA în țară, iar operațiunile din Uniune se adaugă la restul activității
Firmele care au doar CIF pentru tranzacții intracomunitare	Nu sunt plătitoare de TVA în țară, dar au obținut un cod special ca să poată cumpăra sau vinde în Uniune

A doua categorie e cea care confundă. Poți să nu fii plătitor de TVA — deci să nu depui D300 și să nu colectezi TVA de la clienții români — și totuși să ai obligația de a depune D390, pentru că ai cumpărat un serviciu din alt stat al Uniunii. Codul special se declară în aplicație la Setări firmă → Setări TVA → CIF Intracomunitar — contabilitate.contapp.ro/setari/tva?tab=external_vat. Dacă nu l-ai declarat acolo, ecranul D390 nu îți apare.

Termenul de depunere se verifică pe anaf.ro. Nu îl scriem aici: se schimbă prin ordine ale ANAF și nu vrem să te bazezi pe o dată depășită.

Achizițiile intracomunitare când nu ești plătitor de TVA

Situația merită o secțiune proprie, pentru că e cea mai puțin intuitivă din tot articolul.

Când cumperi un serviciu sau un bun dintr-un alt stat al Uniunii Europene, furnizorul îți emite de regulă factură fără TVA. Nu e o scutire: TVA-ul se datorează, dar în România, și îl declari tu. Mecanismul se numește taxare inversă — TVA-ul nu îl plătești furnizorului, ci îl declari singur la ANAF, ca și cum ai fi în același timp și cumpărător și vânzător.

Dacă ești plătitor de TVA, cele două părți se anulează, în general, în decont. Dacă nu ești plătitor de TVA, nu ai ce deduce: TVA-ul calculat rămâne de plată. Iar declarația în care îl declari nu este D300, ci decontul special D301.

ContApp tratează explicit acest caz. Când introduci o achiziție intracomunitară pe o firmă neplătitoare de TVA, aplicația:

înregistrează operațiunea cu regimul potrivit;
o duce în D390, ca achiziție intracomunitară;
o duce, separat, în decontul special corespunzător firmei tale.

Cu alte cuvinte, aceeași factură apare în două declarații diferite, și e corect așa: D390 spune cu cine ai tranzacționat, D301 spune cât TVA datorezi. Despre deconturile speciale citește în D301 — deconturile speciale de TVA (articol nou, de legat după publicare).

Rolul CIF-ului partenerului

Potrivirea declarațiilor între state se face pe codul de înregistrare în scopuri de TVA al partenerului — codul lui intracomunitar, cel care începe cu prefixul de țară: DE pentru Germania, FR pentru Franța, IT pentru Italia și așa mai departe.

Dacă acest cod este greșit, expirat sau lipsește:

declarația se poate genera, dar rândul respectiv nu se potrivește cu nimic în sistemul european;
partenerul apare, din perspectiva autorităților, ca inexistent;
rezultatul este o discrepanță pe care tu o vei explica.

De aceea merită verificat codul partenerului înainte de a emite factura, nu după ce ai depus declarația. Un partener din Uniune care nu are cod valid pentru tranzacții intracomunitare nu poate fi facturat fără TVA — și dacă îl facturezi așa, greșeala se vede abia în D390.

Când clientul e din Uniune, dar firma ta nu are cod intracomunitar declarat, aplicația te avertizează direct pe factură: „Clientul este din UE, dar nu ați adăugat la setări TVA, un CIF valabil pentru Tranzacții Intracomunitare. Verificați în ghid dacă vă trebuie unul.”

Legătura cu regimul de TVA de pe factură

D390 nu se completează manual, factură cu factură. Ea se construiește din regimul de TVA pe care l-ai ales pe fiecare document. Regimul este câmpul de pe factură care spune ce fel de operațiune este aceea din punct de vedere al TVA-ului, iar de el depinde în ce declarație ajunge factura și pe ce rând.

Trei regimuri contează direct pentru D390:

Regim pe factură	Ce înseamnă
Intracomunitară	Vânzare sau cumpărare obișnuită cu un partener din alt stat al Uniunii
Livrare triunghiulară	Operațiune cu trei firme din trei state ale Uniunii, în care marfa merge direct de la primul la al treilea
Nontransfer	Mișcare de bunuri către alt stat al Uniunii fără ca proprietatea să se schimbe — de exemplu bunuri trimise pentru prelucrare sau pentru un târg, care se întorc

Regimul se alege pe factură, iar lista de regimuri disponibile depinde de contextul documentului: vânzare internă, achiziție internă, vânzare externă sau achiziție externă. Contextul se calculează automat, din tipul documentului și din țara partenerului. Detaliile sunt în Regimul de TVA pe factură (articol nou, de legat după publicare).

Regula practică: dacă regimul de pe factură e greșit, declarația va fi greșită, fără să te avertizeze nimeni. Aplicația nu poate ghici că o vânzare încadrată ca „Regim normal” era, de fapt, o livrare intracomunitară.

Cum generezi D390, pas cu pas

Alegi perioada — luna și anul, din partea de sus a ecranului. Dacă ai lucrat deja la declarația acelei perioade, aplicația încarcă versiunea salvată.
Apeși Sincronizează. Aplicația reface rândurile din facturile tale, grupate pe partener și pe tipul operațiunii.
Verifici. Compari cu jurnalul de vânzări și cu jurnalul de cumpărări pe categoriile intracomunitare. Verifici că fiecare partener are cod cu prefix de țară.
Completezi manual ce nu se poate deduce din contabilitate.
Salvezi, apoi Descarci fișierul.
Îl încarci în Spațiul Privat Virtual (SPV), portalul ANAF prin care depui declarațiile.

Din același ecran poți bloca perioada, ca luna deja declarată să nu mai fie modificată.

[Captură de ecran: ecranul D390 cu selectorul de lună și an și butonul Sincronizează]

Erori frecvente

Partener fără CIF valabil. Fie codul lipsește din fișa partenerului, fie e trecut fără prefixul de țară, fie nu mai e valid. Rezolvare: corectează codul în fișa clientului sau a furnizorului, apoi apasă din nou Sincronizează în declarație. Verifică validitatea codului înainte de a emite următoarea factură fără TVA.

O operațiune nu apare în declarație. Aproape întotdeauna cauza este regimul de TVA de pe factură: documentul a rămas pe „Regim normal” în loc de „Intracomunitară”, sau invers. Deschide factura, corectează regimul, salvează și sincronizează din nou declarația.

„Clientul este din UE, dar nu ați adăugat la setări TVA, un CIF valabil pentru Tranzacții Intracomunitare.” Firma ta nu are declarat codul intracomunitar. Îl declari în Setări TVA, fila CIF Intracomunitar. Dacă nu ai un asemenea cod, verifică dacă îți trebuie — pentru multe operațiuni cu Uniunea, da.

Declarația e goală. Mesajul „Această declarație nu conține nimic de raportat pentru perioada selectată (în afara datelor de identificare). Verificați perioada sau sincronizați datele înainte de a o depune.” apare fie când chiar nu ai avut operațiuni cu Uniunea în perioada aleasă, fie când ai uitat să apeși Sincronizează.

Caut în D390 o vânzare către o firmă din România. Nu o vei găsi: operațiunile din țară se raportează în D394.

Articole conexe

Factura intracomunitară — cum se emite corect factura de vânzare către un partener din Uniunea Europeană.
Factura de achiziții intracomunitare — echivalentul pe partea de cumpărări, inclusiv taxarea inversă.
CIF pentru tranzacții intracomunitare (articol nou, de legat după publicare) — cum obții și cum declari în aplicație codul special; până la publicare, informația actuală este în CIF tranzacții intracomunitare.
D301 — deconturile speciale de TVA (articol nou, de legat după publicare) — declarația în care ajunge TVA-ul de plată dacă nu ești plătitor de TVA.
Regimul de TVA pe factură (articol nou, de legat după publicare) — de unde se decide în ce declarație ajunge fiecare factură.
Cine depune ce: matricea declarațiilor (articol nou, de legat după publicare) — tabelul complet, în funcție de calitatea fiscală a firmei tale.